Just friends.

Ok, o să o spun de la început: Nu cred în prietenia dintre o fată şi un băiat. Prietenie în sensul de amiciţie. Sau dacă e, e foarte rară.

De ce nu cred? Păi e foarte simplu. Întotdeauna, dar întotdeauna, unuia dintre ei îi place de celălalt. Şi lui celălalt nu-i pasă, pentru că dacă i-ar păsa, nu ar mai fi prieteni, right? Eşti alături de ea când e tristă, când se bucură, când are necazuri, o sprijini mereu, vorbiţi cu orele, poate chiar vă trimiteţi sms-uri. Numai cu tine poate vorbi orice. Şi te gândeşti, ca tot omu’: bă, e bine, dar eu aş vrea mai mult de atât. Ei bine, my dear friends, asta e o greşeală de cele mai multe ori. Pentru că…nu-i place de tine. I know, it hurts, but this is the ugly truth.

Şi totuşi, comiţi greşeala. Şi faci pasul cel mare( nu, nu o ceri în căsatorie ): îi spui că ai vrea mai mult decât “friends”. Iar atunci, ei bine atunci, primeşti bomba, cireaşa de pe tort, la creme de la creme sau cum mai vreţi să îi spuneţi:” Şti, eşti foarte ok, şi ne înţelegem foarte bine, dar eu nu te pot considera mai mult decât un prieten”.

Mi se pare atât de copilărească scuza asta idioată, încât îmi vine să zâmbesc când mă gândesc. De parcă a fi prieten înseamnă a-i fi rudă. Şi faza e că, defilează exact cu aceeaşi frază. Chiar citeam acum câteva zile pe blog-ul cuiva. Vă înţelegeţi ce scuză să băgaţi?

Şi să mai explic de ce e atât de idioată fraza aia. Dacă nu eşti mai întâi prietenul cuiva, cum poţi să-i devi iubit? Pentru că, într-o relaţie contează să vă inţelegeţi, right? Să fie chimia aceea…şi cum poţi afla dacă nu treci prin stadiul de amic? Treci direct de la stadiul de necunoscut la stadiul de iubit? Weird.

În concluzie, nu vă doresc să fiţi bff cu o persoană de sex opus. . Because it’s sucks, and you will suffer in silence like a retard.