Să ștergem prafu’

Mă gândeam serile astea că ar mai trebui să scriu. Nu am mai făcut-o de prea multe luni. Mă rog, nu am mai făcut-o aici, că pe facebook mai trag câte-un status ursuz.

Am stat mult să mă gândesc despre ce vreau să scriu. Nu acum, ci așa, în general. Am răsfoit printre posturile vechi, m-am amuzat la unele, am zâmbit melancolic la altele, dar mai toate mi-au adus în fața ochilor diverse episoade din viața mea.

Îmi spuneam că devin prea personal, că plictisesc lumea. Că ar trebui să trec pe-o nișă. Că ar trebui să fac ori posturi amuzante, ori serioase, obiective, și despre ceva de interes general. Așa aș atrage vizitatori și i-aș ține aici, că momentan, sincer să fiu, suflă vântul fuioare de praf c-an deșert la capitolul cititori.

Mă rog.

N-am să fac asta. N-am să fiu altfel doar pentru a atrage lumea aici. Am să fiu tot eu, ăla de la început, care scria posturi cu inima, cu sufletul. Alea sunt cele pe care le recitesc cu plăcere.

Am decis să scriu mai mult pentru mine, și pentru câțiva care simt ce zic. Mi-e dor de nopțile în care mă învârteam în pat din cauza unei idei foarte bune pentru blog. De mult n-am mai avut episoade din astea.

No, cam atât. Să ștergem prafu’ de pe blogu’ ăsta, zic.