Pe vremea când nu aveam carnet și conduceam ( acum am carnet și nu conduc-the irony), se întâmpla să rămân pe drum, fără benzină, mai des decât te-ai aștepta. Calculam eu cam câti km ar trebui să fac de x litrii, dar Dacia e foarte schimbătoare și consumă după cum e vremea.
Și așa, într-una din zilele astea, după o intersecție, se oprește și pace bună. Îi dau două chei să mă asigur că e moartă cu acte-n regulă, după care închid mașina, iau sticla din portbagaj( întotdeauna am cel puțin un pet în portbagaj-și o pâlnie) și mă duc să fac rost de benzină.
Avusesem noroc, eram aproape de casă și a avut un vecin niște benzină, i-a rămas de la drujbă (după ce am băgat-o mi-a picat fisa că poate e cu ulei). Revin la mașină, bag benzina. ridic capota și încep să dau la camă.
Pentru neinițiați: Dacia, dacă rămâne fără benzină, trebuie să pompezi tu manual, altfel omori electromotorul și bateria până reușești să o pornești.
Revenind.
Și cum dădeam eu la camă sârguincios ( nu vă gândiți la prostii, da?), apare un nene. Se uită el ce se uită, a văzut că e ridicată capota…și nimic nu atrage mai mult “mecanici” decât o capotă ridicată…
Mă bag în mașină, dau o cheie…nu, încă nu vrea să pornească.
Îmi bag iar capul sub capotă să continui operațiunea, când intră nenea-n acțiune:
-Mă, nu o fi jigleru înfundat? Oare nu ai înnecat-o? La capacul de delcou te-ai uitat să nu fie crăpat? Da’ la bujii?
Mă uit la el cu un zâmbet în colțul gurii…
-Mnu, a rămas fără benzină…
