RSS

This is for you, babe

08 Feb

Începuturile sunt cele mai grele. Din orice. Drept urmare, de vreo două ore căutam începutul perfect. Nu l-am găsit, pentru că nu există așa ceva.

Nu mă așteptam să scriu aceste rânduri. Nu acum, nu în viitorul apropiat, Și totuși, exact când ai crezut că toată speranța e pierdută și nu mai are rost nici să visezi…

Am început să vorbim din întâmplare. Chestii mai banale la început, apoi tot mai personale. Rar găsesc câte un om căruia să mă apuc să mă plâng. Nu consider că m-ar putea ajuta și țin în mine tot. Însă nu cu Ea. Cu Ea era altfel. Cred că i-am povestit viața mea atât de bine cum nu o știu nici măcar cei mai buni prieteni. M-ai acultat, m-ai încurajat și în primul rând, nu m-ai judecat. Mi-ai știut toate problemele și totuși, tu n-ai ales să mă lași baltă.

Am devenit prieteni buni. A devenit obișnuință seara să ne povestim ziua, să povestim ce ne apasă, eu aici, tu la 500 km de mine. Atât de departe și reușeai să mă faci să zâmbesc în fiecare seară.  Sper că am reușit și eu un pic să-ți aduc zâmbetul pe buze.

Apoi ne-am dat seama că trebuie să fim împreună, și blestemam cu sete distanța. Încercam să nu mă gândesc ca la o relație, încercam să alung orice gând de îndăgosteală încă din fașă. Îmi spuneam că nu are rost și doar îmi fac rău. Mă gândeam că nici tu nu o privești foarte serios. Am avut dreptate.

Deși, încet-încet am început să mă îndrăgostesc, deși nu o recunoșteam nici față de mine.

Ne întrebam ce se va alege de noi, ce ne rezervă destinul. Nu ne visam împreună, pentru că era un vis mult prea îndrăzneț.

Până într-o dimineață. În dimineața când, din cauza unei glume proaste făcute de cineva, am crezut că te-am pierdut. De la 8 jumate până la 11 m-am stresat gândindu-mă că trebuie să fie o glumă, că nu poate fi adevărat. Îmi era frică să sun. Asta era ziua când ar fi trebuit să ne auzim pentru prima oară vocile. Și nu e om care să nu-și imagineze cum ar suna vocea unei persoane cu care a vorbit, dar nu a auzit-o niciodată

La 11 și ceva am reușit să-ți formez numărul. Ai răspuns, și era vocea la care mă așteptam. Mi-ai spus că ești bine, că e glumă, m-am liniștit. Mai tărziu mi-ai spus că am vocea pe care ai visat-o în noaptea precedentă. Am rămas mască amandoi…

Dimineața aceea mi-am dat seama cât țin la tine defapt. Atunci, când am crezut că nu mai ești…

Acum…acum suntem amândoi cu gândul la prima întâlnire. Nu mai e doar o speranță, e o certitudine, orice ar fi. Visăm ca doi copii la ziua în care ne vom îmbrățișa, ne vom săruta, ne vom ține de mână. Toate pentru prima oară.

S-au întâmplat prea multe chestii bizare între noi ca să ne mai întrebăm dacă ar merge relația. Suntem siguri. E ciudat, ești atât de departe și totuși, te simt atât de aproape.

Aștept ziua când povestea se va scrie mai departe…
PS: Bună dimineața, draga mea.

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe Februarie 8, 2012 în Deep

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: