RSS

Goana după iluzii

11 Iul

Vise. Cu toții le avem. Toți visăm la ceva. La o mașină, la o viață bună, la bani, la iubirea adevărată. M-am născut ca să visez. Am fost crescut ca să visez. 

Copilăria mi-am petrecut-o cu câte-o carte în mână. Se spune că cititul îți dezvoltă imaginația. Foarte adevărat. De mic, maică-mea îmi spunea în repetate rânduri să nu încetez niciodată să visez. Dacă îmi doream ceva foarte mult, spuneam „Mami, dacă primesc asta, promit că-s fericit și nu mai am nevoie de altceva”. Dacă răspunsul ăsta bucura mulți părinți, ei bine, maică-mea nu era printre ei. Ea îmi spunea „Nu  înceta să visezi, să îți dorești”

Și asta am făcut.

Visele sunt ca și un drog. Nu doar că vrei mai mult, dar și îți creezi o lume a ta, o lume ireală. Puteam să stau să visez ore întregi cu ochii deschiși fără să mă plictisesc. Când mă trezeam din visare, rămâneam cu un gust amar pe buze.

Asta e problema cu visele. Toată lumea îți spune să visezi, însă uită partea esențială, cea mai grea de altfel: transformarea viselor în realitate.

Dacă ai un vis, trebuie să lupți pentru el. Trebuie să lupți din greu. Nu e de ajuns doar că îți dorești, nu va veni nimeni să-ți îndeplinească visele. Nu, din păcate, peștișorul de aur e doar ficțiune.

Am realizat destul de târziu asta. Credeam în minuni. Nu, nu există minuni, există doar ce-ți faci tu cu mânuța ta. Nu o să te ajute nimeni. Când rămăi fără părinți, fără rude la care să apelezi, fără nimic, îți dai seama cât de vulnerabil ești. De mici suntem învățați că dacă avem o problemă, o dorință, dacă vrem o jucărie nouă, mami și tati sunt acolo să ni le îndeplinească.

Când nu mai sunt acolo, o să ai parte de o dură trezire la realitate. O să iei un șut în fund care o să doară mult timp. Îți va veni greu să te dezmeticești, să știi că nu mai ai pe cine conta, nu mai ai la cine apela.

Dacă vrei ceva, faci. Dacă nu faci nimic, rămâi doar cu visul.

Asta e problema. Toată lumea îți spune de partea pozitivă a viselor, de cât de benefice sunt ele. Te îndeamnă să visezi. Nimeni însă nu-ți va spune de partea urâtă a viselor. Nimeni nu-ți va spune cum e când ai un vis și nu reușești să-l transformi în realitate. Nimeni nu-ți va spune când nici măcar un vis, fie el cât de mic și amărât, nu trece de stadiul de vis.

Nimeni nu-ți va spune că visele dor.

 

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iulie 11, 2012 în Deep

 

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: