RSS

Am cazanul meu / Și sunt fericit

01 Aug

 Acum vreo 3 luni, într-o noapte, la un km de casă, ambreiajul meu și-a dat obștescul sfârșit. Patina de ceva vreme, știam c-o să mă lase, era doar o chestiune de timp.

Rămas fără tracțiune, am tras pe dreapta, am oprit mașina, am închis-o și…și-mi venea să plâng. În timp m-am atașat de Dacia asta, așa rablă cum e ea. Așa cu servomușchi, cu frâne bătrânești, cu miros de benzină, cu bune și cu rele, e a mea. O mângâiam pe bord și vorbeam cu ea când făcea figuri…și ea mă asculta.

În noaptea aia am știut că pot să-mi iau adio de la ea până la…până la paștile cailor, că nu puteam să-mi dau seama de unde scot eu banii de reparații. Am plecat acasă, mai mult trist decât nervos. A 2-a zi am venit după ea, am tractat-o, am parcat-o în curte și acolo a rămas până…până ieri.

De vreo lună mi-am găsit de lucru. Muncă grea, câte 10 ore cel puțin pe zi, veneam acasă rupt în 14, că nici nu știam eu ce-i aia oboseală până să dau la lopată. După prima zi eram ars de soare, aproape cu insolație, nu puteam lega două cuvinte la cât eram de obosit. M-am gândit la mașină și am continuat, cu vise mari legate de ziua salarului.

Salarul a venit și s-a și dus, mașina tot în curte sub 3 cm de praf a rămas. Următoarele 2 săptămâni turbam de fiecare dată când îmi cădeau ochii pe ea, stând așa în curte…A venit și următorul salar și am zis…gata…până aici, și de nu mănânc, tot o fac.

Din 330 de lei, 300 am pus deoparte pentru mașină. Mă uitam la ei și ziceam că-s cel mai prost din curtea școlii dacă o să mă ating de ei. Am fost, am vorbit cu mecanicul, m-a programat pe miercuri, adică azi.

Ieri după-masă mă chinuiam să-mi scot afară mașina din curte. Unchiu-meo, tot cu o 1310 break, patina de rupea gumele, dar de ieșit tot nu ieșea. Până la urma s-a urnit, iar în drum am constatat că am pană pe față…

Într-un final a ajuns la mecanic, și pot spune că am răsuflat ușurat. Acum alta era frica mea: piesele. Dacă era dus doar discul de ambreiaj, mă încadram cu banii…Dacă nu…Deja eram neliniștit. Așa fac eu, până nu văd că rezolv ceva ce-mi doresc foarte mult, mă stresez din cale-afară. Sun un prieten…bă…40 de lei ai? Ăsta plecat din Cluj…vorbește cu mă-sa…mă sună…du-te la ea că-ți dă…mbun, zic, am făcut-o și pe asta, să iau bani împrumut ca s-o fac…

Azi am fost să cumpăr piesele, le-am găsit foarte ieftin, motiv mare de bucurie pentru mine. Mâine ar trebuie să fie gata, mai am și o problemă cu electromotorul, dar se rezolvă. Abea aștept să aud din nou cum toarce și să mă duc cu ea…

Ideea acestui post nu e de a-mi povesti aventurile mele cu Dacia…ci vreau să evindețiez cât m-am stresat și m-am muncit pentru mașina asta. Nu odată mi-am luat de la gură pentru ea. Nu știți cât am auzi „du-o la rabla, i-ati alta” sau chiar ieri „du-o la fier vechi, ce mai faci cu ea?”. Și da, am destui prieteni care-mi spun că nu-s normal, că tot investesc în ea.

Ei bine, nu, nu sunt normal deloc. Asta înseamnă pasiune. Nu, dacă nu ești pasionat, nu o să înțelegi de ce mai investesc în ea.

Iubesc mașina asta, și am în cap planuri foarte mărețe cu ea, planuri pe care sper din tot sufletul să le realizez. Nu vă spun despre ce e vorba, că atunci chiar mă faceți nebun cu acte-n regulă.

Acum aștept să fie gata, iar după aceea, încet-încet, o să iasă ceva din rabla asta. Abea aștept să-i dau flash-uri unui Bmw să se tragă….

Anunțuri
 
4 comentarii

Scris de pe August 1, 2012 în Dacia JTM

 

Etichete: , ,

4 răspunsuri la „Am cazanul meu / Și sunt fericit

  1. razvann

    August 1, 2012 at 8:26 pm

    Puteai merge cu ea acasă şi fără ambreaj. Băgai în viteză şi dădeai la automat şi te aigur că pornea. Iar pe drum, orice maşină mai veche de 2005, merge să schimbi vitezele fără să calci ambreajul.

     
    • winnetou28

      August 1, 2012 at 10:40 pm

      Dacă-mi spui cum să fac asta fără viteze ( nu trăgea deloc în orice viteză o aveam), mâine îmi dau foc la permis. 😀

      PS: Știu că se pot schimba vitezele fără ambreiaj, am schimbat și la a mea. Asta când ai măcar un pic de ferodou pe discul de ambreiaj și placa de presiune nu e crăpată.

       
  2. Ciprian Pardău

    August 12, 2012 at 7:46 pm

    Geniala povestea! 🙂

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: