I will never forget you.

De cand ne-am cunoscut ma-ntreb de ce destinul a decis sa ne-ntalnim
Si apoi, ne-a ucis fiecare vis facandu-ne sa suferim
De ce inca ne mai iubim? De ce mai spun ce spun acum?
si la ce bun cand las in urma numai scrum?
Si fum si tu pleci pe alt drum?
De ce n-am reusit sa fiu ce mi-am dorit de mic sa fiu?
De ce n-avem un fiu? Si mai ales de ce mai sunt inca viu?
Cand stiu ca inima mea ea a ta si ca tu n-ai sa mai fi a mea
Si mai ales cand stiu ca n`o sa mai pot iubi pe-altcineva…

E târziu. E târziu şi sunt singur cu gândurile mele. Câteodata e bine să stai singuri şi să te gândeşti…câteodată nu e. De aceea aceste gânduri nu cred că sunt neapărat bune sau pozitive. Pentru mine, I mean.

De ce a trebuit să pleci? De ce cand totul era perfect…sau cel puţin asa credeam că e. Ai venit şi ai plecat precum o ploaie de vară. La început era o binefacere dupa căldura de dinainte, ca mai apoi să tremur de frig, ud. De ce mi-am făcut atâtea iluzii? Sau mai bine spus, de ce mi-ai făcut atâtea iluzii? Credeam…credeam multe. Însa eram un copil credul, iar tu nu ştiai ce vrei. Credeam că pot zbura, însă mi-ai frânt aripile…

De ce te iubeam aşa mult? Numai Dumnezeu ştie. Ai spus că nu ai avut încredere in niciun alt băiat, asa cum ai avut în mine. Eu ţi-am spus că nici eu, şi ţi-am promis că nu te voi face să suferi niciodată. Eu m-am ţinut de promisiune, tu…Ai spus că să nu promit aşa ceva, că nu ştiu ce ne rezervă viaţa. Şi totuşi, am promis. Şi m-am ţinut de ce am spus. De ce? Pentru că te iubeam. Pentru că nu vream nici să îmi imaginez că vei suferi vreodată.Însă tot eu am fost cel care a suferit…De ce? De fraier, uite de ce.

Mi-ai spus că te voi uita repede. Eu nici măcar nu am putut realiza că s-a terminat. Mă trezeam dimineaţa cu gândul la tine…şi apoi îmi aduceam aminte că s-a terminat. Şi nu puteam să cred. Nu vream să accept aşa ceva. Nu vream să accept că cea mai mare fericire din umila mea viaţă s-a terminat. NU.

Au trecut zile, săptămâni, luni…mă prefăceam că îmi e bine, că te-am uitat…Însă nici pe departe. Ţi-am promis şi atunci că nu te voi putea uita. Nu m-ai crezut. Defapt, nimeni nu m-a crezut.

Se spune că timpul spală toate…că rănile trec cu timpul. Da, trec, însă urmele rămân. Şi, câteodată, îmi părea rău că te-am cunoscut…apoi mă speriam de mine însumi…Cum puteam gândi aşa ceva?

M-ai schimbat, iar ăsta e un fapt. M-ai schimbat şi nu o să mai fiu niciodată copilul inocent de dinainte…Nimeni, dar nimeni, nu te va iubi aşa cum te-am iubit eu. Sunt sigur de asta.

So, this is it. Just to know…I will never forget you.

Inainte sa plec, vreau sa mai spun doua cuvinte
Astea nu-s pareri de rau, lista mea te minte
Nu ma tine minte, uita ca am stat vreodata de vorba…