Fă-o pentru tine.
Mulți se apucă de sală să cucerească tipe, în speranța că mușchii vor eclipsa alte lipsuri. De neuroni, ar fi un exemplu. Read the rest of this entry »
Oare o fi de la bujii?
Pe vremea când nu aveam carnet și conduceam ( acum am carnet și nu conduc-the irony), se întâmpla să rămân pe drum, fără benzină, mai des decât te-ai aștepta. Calculam eu cam câti km ar trebui să fac de x litrii, dar Dacia e foarte schimbătoare și consumă după cum e vremea. Read the rest of this entry »
Să ștergem prafu’
Mă gândeam serile astea că ar mai trebui să scriu. Nu am mai făcut-o de prea multe luni. Mă rog, nu am mai făcut-o aici, că pe facebook mai trag câte-un status ursuz.
Am stat mult să mă gândesc despre ce vreau să scriu. Nu acum, ci așa, în general. Am răsfoit printre posturile vechi, m-am amuzat la unele, am zâmbit melancolic la altele, dar mai toate mi-au adus în fața ochilor diverse episoade din viața mea.
Îmi spuneam că devin prea personal, că plictisesc lumea. Că ar trebui să trec pe-o nișă. Că ar trebui să fac ori posturi amuzante, ori serioase, obiective, și despre ceva de interes general. Așa aș atrage vizitatori și i-aș ține aici, că momentan, sincer să fiu, suflă vântul fuioare de praf c-an deșert la capitolul cititori.
Mă rog.
N-am să fac asta. N-am să fiu altfel doar pentru a atrage lumea aici. Am să fiu tot eu, ăla de la început, care scria posturi cu inima, cu sufletul. Alea sunt cele pe care le recitesc cu plăcere.
Am decis să scriu mai mult pentru mine, și pentru câțiva care simt ce zic. Mi-e dor de nopțile în care mă învârteam în pat din cauza unei idei foarte bune pentru blog. De mult n-am mai avut episoade din astea.
No, cam atât. Să ștergem prafu’ de pe blogu’ ăsta, zic.
Always wear a…Asus K!
Farurile jeep-ului luminau tacit drumul sinistru și monoton de deșert. Din boxele mașinii răsuna o piesă tristă , iar Emil, mai singur ca niciodată, era pierdut printre gândurile care nu-i dădeau pace. Read the rest of this entry »
Ce ma macina #pebuda
No, io ca și creatură vertebrată, bipedă, și care spre deosebire de maimuțe (sunt și maimuțe urbane, umblă cu geți d-alea de parcă-s ude tot timpu’) și care consideră că are câțiva neuroni agitați, mai și gândesc. Și aici nu mă refer la gândirea profundă pe care o aloci dimineața când stai să calculezi ce vrei la micul dejun. Read the rest of this entry »
Threesome
Mă gândeam c-ar mai trebui să scriu, dacă tot am blog. Ce-i drept, cam cu pânze de păianjen pe el, în ultima vreme. N-am prea fost p-acasă, n-am avut net, cam greuț așa. Ca o paranteză: teoretic, am trei reședințe, și mi se mai năzărește să stau ba într-un loc, ba în altul. Practic, doar una dintre ele o put numi “acasă”. Închei paranteza. Read the rest of this entry »
Blogwars 2011-I’m in!
Anul trecut, pe când aflam eu de Blogwars, era în plină desfășurare, și-l urmăream cu interes pe mister Vlad. Regretam că nu am participat și eu, dar am zis că în 2011 îmi iau revanșa.
Seara asta aflu de pe twitter că se fac înscrieri pentru Blogwars 2011. Pam-Pam-Pam. Am stat 3 secunde să-mi analizez șansele, după aia mi-am zis precum englezul: fock it, și-așa nu fac nimic și tot frec menta.
Deci îi dăm să sune. Am scris niște articole frumușele, cu care mă mândresc, pentru SuperBlog 2010, deci de putut, pot. De lăsat ca de SuperBlog, nu mă las, pentru că nu va fi același fluviu( sau pot săi zic ocean?) de articole.
Sper să am inspirație, sper să am chef, și sper să mă număr printre cei 10 după prima probă. Că de nu, mă las de meserie.
Astea fiind spuse, precum deja cred că v-ați prins, m-am înrolat în Blogwars. Let’s rock and roll!
Si-a mai trecut o vara…
În mod uimitor, chiar am reușit să intru în dashboard. Deși lenea era mare, cumva-cumva am dat new post. De ce nu am mai scris de vai-și-amar de când? De lene. Serios. Subiecte aveam, chef mai puțin, lene maximă.
Și-apoi mi-am zis că o să vă plictisesc. Degeaba e relevant pentru mine că am făcut 3 liniuțe într-o seară, fără permis, talon, asigurare sau ITP și alergam Dacia cu 160 pe variantă, pentru voi e irelevant. Și vă plictisesc. Abea ați citit propoziția, nu? Boring as hell!
Băi, și-a mai trecut o vară! A venit toamna, se simte că a venit toamna, și mă deprimă.
Cum a fost vara? Habar n-am! O săptămână de înnotat în apă și bere…câteva ieșiri…condus. Apropo de condus, mai am 14 ore. Și abea mă abțin să nu mai scot furia din curte. Of, iar vă plictisesc cu ale mele.
Ce să vă mai zic? Începe școala. Nu și pentru mine. Nu încă.
În rest…melan(al)colic, ca de obicei. Voi?*
*întrebare retorică, la căți vizitatori am.
Trecând în legalitate
Copil fiind, adidași rupeam. Și nu oricum, ci exact în vârf. Aveam nevoie de doar un capac de margarină pe post de volan. bum-bum, a 1-a, bum-bum, a 2-a, apoi a 3-a, și cred că mergeam și cu a 5-a. Apoi urma frâna, care, din cauza inerțiaei, mă punea pe vârfuri. Doar așa face mașina, nu? Și uite așa stricam eu întregi perechi de adidași, spre disperarea mamei. Să fi avut vreo 4-5 anișori… Read the rest of this entry »
Cum stă treaba cu mălaiul
Mă sună seara asta bunicu-meo…
-Serus, serus, bla bla bla bla 10 minute. După:
-Auzi, o trecut unchiut-o pe aici, mi-o adus niște mălai.
*eu, incercând să nu mă entuziasmez degeaba*:
-Mălai mălai?
El: -Mălai mălai!
Eu:De mămăligă mă sau de celălalt?
El, nervos: Pizda mă-tii de mămăligă! Tot nu știi ce zic. Da’ tu când mă suni și mă intrebi:” no, ai ceva mălai?” sau ” ai ceva caș?”, io mălai de mămăligă îți dau mă?:-)
Concluzia: Mă apuc de prea-mult-visată școală de șoferi. Cât de repede. Sper.
